Ce am învățat până la 21 de ani…

Cred că e prima dată când vorbesc despre mine și experiența mea de viață atât de deschis și sincer. Sinceritatea…ăsta e unul din lucrurile pe care îl voi recomanda mai jos.

Glumeam cu recomandatul :)) nu spun că așa e bine să faci sau nu, spun doar ce am învățat eu și ce lucruri m-au ajutat să evoluez spiritual până acum. De reținut: următoarele lucruri le-am învățat numai și numai greșind și lovindu-mă, nu trăind după niște norme scrise sau bune moravuri. E adevărat, sunt un om blând, dar nu ipocrit!

Mă consider în măsură să scriu aici ce am învățat până la vârsta asta pentru că într-un fel e o vârstă la care încet-încet depășești toată perioada aceea a adolescenței, a visării cu ochii deschiși și a naivității. Eu una așa o simt și pentru mine personal a început deja o nouă etapă în care simt nevoia să fiu mai serioasă, mai cerebrală și mai atentă la acțiunile pe care le fac în viața de zi cu zi. Altfel simt că nu voi ajunge ce și unde mi-am propus.

 

  1. Nu încerca să fii altcineva decât tu însuți, nu vei ajunge nicăieri!
  2. Nu spune nimic în fața cuiva, atâta timp cât nu ești convins de acel lucru. Nu face iluzii, în traducere!
  3. Nu contează că x sau y te-a mințit sau ți-a făcut vreun rău, tu nu fii ca ei și nu te răzbuna. Fiecare va primi de la viață ce merită.
  4. Fii sincer, în orice împrejurare, dar mai ales cu tine însuți!
  5. Poți să ierți și să nu uiți, e ok, sunt două lucruri total diferite.
  6. Nici o aventură nu se va trezi în toiul nopții să te întrebe dacă ți-e frig și să te învelească!
  7. Oamenii nu se schimbă în rău. Pur și simplu te uită după ce i-ai ajutat să-și atingă scopul.
  8. Dacă ai o mamă care te iubește, n-o să poți supraviețui fără ea, oricât de mult v-ați certa!
  9. Ai încredere în tine însuți. Nu e un lucru rău, nu înseamnă că ești încrezut, ci doar că ești conștient de capacitățile tale.
  10. Omul sufletului tău nu va încerca să te schimbe. Te va accepta așa cum ești tu!
  11. Nu mai încerca în zadar să-i scoți pe unii oameni din mizeria în care se află sau să-i convingi că trăiesc într-o minciună continuă. Nu mai încerca să-i faci să vadă că cele mai importante persoane din viața lor nu dau nici doi bani pe ceea ce simt ei, unii chiar își merită soarta și merită să se alimenteze cu iluzii!
  12. Dacă ești într-o relație amoroasă pentru situația financiară a celuilalt, ești pierdut ca om, indiferent de sex, ești un nimic!
  13. Fă exact ceea ce îți dorești în viața profesională, altfel nu te vei regăsi niciodată, nicăieri!
  14. Urmărește-ți interesele fără a te gândi ce va crede unul sau altul.
  15. E bine să fii stabil din punct de vedere financiar, dar nu uita să trăiești încercâd să faci bani.
  16. Stai cât poți de mult în aer liber, în natură. Vei căpăta energie cât ai primi de la 10 cafele!
  17. Nu îți face griji exagerat, e de preferat să nu-ți faci deloc, nu te va ajuta la nimic!
  18. Fă sport, acum cât ești tânăr, mergi pe jos cât de mult poți.
  19. Oricât de libertin și nebun ai fi, la un moment dat va apărea cineva care te va face să dai o sută de nopți agitate în club pe una liniștită în doi, sub clar de lună și cu un ceai în mână. Atunci începe maturizarea!
  20. Cerul, muzica și cărțile sunt cele mai bune tratamente, pentru orice!
  21. Fără iubire nu exiști!

20170311_153106

Anunțuri

Pleacă, dacă nu simți!

Am multe gânduri. Multe îmi vin în cap și multe încep să se așeze, tot în el. :))) Noroc cu rațiunea asta, că altfel ne-ar fugi trupul mânat de inima psihopată te miri unde, cel puțin nouă femeilor. Că despre bărbați nu îndrăznesc a grăi, cred că vor rămâne un mister pentru mine toată viața. Unul frumos, ce-i drept. La fel și noi pentru ei – și de asta vom continua să ne bulversăm unii pe alții la nesfârșit.

Cum spuneam, dacă n-ar fi rațiunea, s-ar umple și Baltazarul și Obregia de nebuni înnebuniți de iubire. Din păcate, rațiunea asta se activeză destul de târziu la majoritatea, dacă nu prea târziu, și ne dăm seama cu greu că ceva e toxic, că nu ne face nici un pic de bine, dar mai ales, că putem fi foarte fericiți și fără acea relație, pentru că nimic nu reprezintă un capăt de lume, orice sfârșit e un început and so on. Trebuie să acceptăm curajoși că finalul se apropie, că nu mai există nici un viitor (dacă a existat vreodată!) și că nu mai suntem capabili să ducem povestea mai departe pentru că nu mai avem resurse, adică sentimente (căci doar sentimentul îți dă puterea să lupți să mai salvezi ceva). Când realizezi că nu le-ai avut niciodată, e și mai rău (pentru amândoi). Aici voiam să ajung:

NU STA NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ, UNDE NU IUBEȘTI! Nu respira lângă un om, dacă nu adori să-l vezi respirând. Nu îl/o ține de mână, dacă nu te consideri a lui/al ei. Nu-i spune „ai grijă de tine” dacă ție îți e indiferentă starea lui de bine.

Pleacă, pleacă fără să privești înapoi. Pleacă și trimite-l și pe el într-un loc mai bun, într-un loc cald pe care tu nu i l-ai putut oferi. Pleacă și   nu-ți fie teamă de singurătate, tu te ai pe tine și te vei avea întotdeauna – indiferent de situație, TU ești cel mai de preț om pe care îl ai, tu vei fi acolo pentru tine orice s-ar întampla, fii conștient de asta și pleacă, pleacă de unde nu te regăsești, pleacă de unde traiești doar mecanic.

 

Cheamă-ți rațiunea, de ori unde ar rătăci ea, și poruncește-i să-ți dea din nou speranța și să țipe la tine mai tare decât o face inima psihopată și speriată de ce va urma, căci uneori rațiunea și demnitatea sunt cele care îți sunt alături și te salvează când inima e gata să te expună unei calamități și să te ducă în cele mai întunecate locuri.

PLEACĂ, DE UNDE NU SIMȚI!

 

Un ACT ABSOLUT minunat!

Nu mă feresc să recunosc, de când am apărut pe lumea asta frumoasă și până acum nu am fost decât la teatru de revistă. I-am aplaudat de nenumărate ori pe simpaticii Stela Popescu, Alexandru Arșinel, șarmantul Adrian Enache, Romică Tociu si Cornel Palade and more.

absolut-afis_mic

Aseară însă…am trăit pentru prima oară mii de senzații, printre care cele mai frumoase ar fi aceea pe care ți-o dă un om care îți spune atât de pasionat o poveste, încât te duce efectiv în ea (am fost și în rai și în iad, l-am văzut și pe sfântul Petre, dar și pe mama demonilor, serios). O a doua senzație minunată este aceea de deconectare de cotidian, care m-a cuprins în momentul în care am intrat în sală și pur și simplu am rămas blocată, constatând printre oamenii agitați în căutarea locurilor că domnul Marcel ne aștepta dânsul pe noi, în loc să-l așteptăm noi pe dânsul cum se întâmplă cam peste tot, însă modul în care ne aștepta  m-a făcut cu adevărat să mă deconectez: stând întins și fredonând la muzicuță un cântec din florclorul oltenesc (di la noi doi de acasă ❤ :))), sper din suflet că și ceilalți spectatori au avut această senzație de deconectare. Eu una abia așteptam să se închidă ușile, nu mai voiam să știu nimic din exterior, și m-a iritat fiecare persoană care și-a făcut apariția după ora 19, nu că aș judeca, dar așa ceva nu mi se pare de bun gust…

img_3986.jpg

 

Cât despre aspect și atmosfera sălii Teatrului Act – urlă nonconformismul și simplitatea în ea, dacă ești un iubitor de simplu și frumos, te vei simți ca acasă. Eu am avut marea surpriză la fața locului, să am cele mai bune locuri – prin urmare m-am trezit că stau la 20cm de cel mai bun actor român (știu că nu-i place să i se spună așa, dar n-am ce face, seara trecută ne-a lăsat fără dubii), ceea ce cred că e unic în țară – ca actorul să aibă contact direct cu publicul, să poată privi în ochi spectatorii comunicând cu ei. Asta mie mi s-a părut un plus de atenție față de public, nefiind nimic mecanic (gata, am jucat, am părăsit scena, nu știu dacă m-a urmărit careva sau nu – senzația dată la celelalte teatre).

Marcel-Iures-in-Absolut

Să fim sinceri, nici eu și nici bunicul meu nu ne așteptam să râdem cu lacrimi, deși știam că personajul în sine e un show man, pe această cale aș vrea să-i felicit pe cei care au adaptat la zilele noastre și la varianta teatreală nuvela lui Creangă.

La final, aș vrea să vă asigur că personalul teatrului e format numai din oameni frumoși (atât cât am văzut eu aseară), să-i mulțumesc cu dragoste nemărginită bunicului meu pentru că mi-a mai îndeplinit un vis (pentru că asta face el de când m-am născut, îmi îndeplinește vise pe care eu le văd irealizabile) – acela de a-l vedea pe omul care mă inspiră de la 16 ani – Marcel Iureș și să vă rog să mergeți și voi care ați citit acest articol să-l vedeți, garantez schimbarea stării de spirit 100%. Eu am să revin curând și negreșit pe Calea Victoriei 126 🙂

Si, ce sa mai zic, Absolut! :))))))))

Despre vise…

Am ajuns la concluzia că întreaga noastră viață este doar un vis, un vis imperfect de frumos. Iar când va sosi clipa de apoi, căderea noastră în profundul somn – nu vom mai putea TRĂI visul de a iubi, de a face ceea ce ne place, de a fi lângă persoanele dragi, sau visul de a înfrunta orice ne iese în cale.

Nici nu ne dăm seama cât de departe de realitate sunt lucrurile frumoase care ni se întâmplă și mai mult, noi credem că le merităm. Nu le merităm și nu sunt firești, vă spun și de ce: noi suntem fiecare în parte, aleși să ni se întâmple acele lucruri, nu pot spune exact de cine, dar sunt sigură că cineva sau ceva, undeva, ne alege. Îi alege pe cei mai slabi să aibă o viață mai liniștită și pe cei mai puternici să își pună curajul în valoare – luptându-se cu fel de fel de obstacole.

Îi alege pe oamenii pe care să ni dea fiecăruia alături, începând de la trecătorii cu care să te întâlnești pe stradă, prieteni, și până la omul lângă care te vei apropia de sfârșitul visului.

Alege ce realizări să avem în viață, cât și numărul lor. Alege cum și cât să gândim.

Pentru mine, chiar și faptul că am ce așterne acum pe foaia asta albă, e un VIS. De asta cred că ar trebui să considerăm tot ce ni se întâmplă un vis, să nu luăm nimic ca atare, să nu ne însușim nici un merit, să nu ne considerăm mai speciali decât x sau y, numai universul are dreptul să ne măgulească prin ceea ce ne oferă, și să-i mulțumim, să-i mulțumim pentru fiecare lucru mărunt, să nu ne plângem, numai așa vom primi și mai mult!

La ultima lansare am fost întrebată dacă pe lângă prima nuvelă pe care am scris-o anul trecut și care va fi lansată în anul ce tocmai bate la ușă, voi mai scrie și alte lucrări în proză – am răspuns că dacă Dumnezeu îmi va mai da o idee, o voi așterne imediat pe hârtie. La numai 4 zile, o seară de noiembrie mă găsea în fața laptop-ului cu o nouă poveste în minte, fiind gata să-i dau viață. 🙂 Așadar, ce vis mai frumos aș mai putea visa?!

Mulțumesc celui care mi-a pus întrebarea și mi-a spus că inspirație va exista mereu, prietenul meu cel mai bun Albert Biclineru!

 
„Ce vise neîmplinite am? Nu știu. O să văd…” – Marcel Iureș

12241568_893159747405557_3294286155732750092_n

O secvență dintr-unul din visele mele…

Sufletul meu în versuri…

Patru ”momente” scrise în ultima lună, pentru că mulți vor să vadă ce scrie Luana actuală, cea de la 19 ani și jumătate, față de copila de la 14 ani. Enjoy!

Mai știi când prin zăpezi veneai
La mine?
Și-mi spuneai:
„De-acum sunt aici, va fii bine”?

Mă venerai chiar și-n noapte
Și nu ți-era frică de ale tale fapte.
Spui că și acum poate fi la fel,
Dar tu nu mai ai nici un țel…

Atunci, eu de ce să mai lupt?
Lumea, de ce s-o mai înfrunt?
Hai, spune-mi, cum am ajuns așa?
Dacă tu spui că-ntre noi minciuni n-au ce căuta…

Când sunt, tu pleci.

Când stai, în lacrimi mă înneci.

Când nu mai pot, fug fără să-ți zic,

Am obosit de una singură să ne ridic.

Te iubesc prea mult,

Tu mă vrei doar mut.

N-am crezut c-am să te urăsc vreodată

Pentru că ai devenit TOT, dintr-odată!

Aștept, răzbat, percep,

Mă rog să fii deștept,

Iar inima-mi înțeleaptă,

Să nu cadă-n a orgoliului plasă.

Nu mai știu cine ești,
Sau dacă mă mai iubești…
Spui că aberez,
Dar eu încerc doar să mă salvez,
De-o altă cădere în gol.
De clipele-n care în trecut simțeam că mor.

Nu ești și tresar,
De când între noi stă cuvântul ’’dar”.
Mi-e frică și te vreau aproape,
Chiar de un mare orgoliu ne desparte!
Iubirea mă urcă, deși ne-a încercat de atâtea ori,
Însă minciuna-mi spune mereu ’’cobori”…

CU TINE AȘ FI STAT…
Cu tine, aș fi stat,
Un miliard de amurguri.
Să respiri ale pământului fumuri,
Nu te-aș fi lăsat.

Cu tine, aș fi stat
La mile, dincolo de orizont.
Acum, n-aș mai fi plecat,
Dar ce mai contează asta pentru tine, în fond?

Cu tine, aș fi stat…
Cu tine-aș fi visat…
Adevărul tău, de mi fi l-ai spus,
Acum n-ar fi stat între noi acest apus.

De data asta e marți… Goodbye summer!

De data asta e marți și e un miez de noapte cald. Mai cald decât în unele nopți din iulie care degeaba se voiau ele calde, ele erau tot reci, și încă cum…

Au fost și nopți vara asta în care vântul sfârma orice în calea lui, chiar și jurămintele; sau nopți împlinite, sau care erau liniștite după alte zeci zbuciumate.

Au fost și nopți pline de remușcări, învinovățiri de sine și dor de începutul tuturor începuturilor și de al celor pe care i-ai uitat într-o luptă falsă, dar ei au rămas singurii pentru care merită cu adevărat să lupți, pentru că te vor iubi veșnic necondiționat.

Câte nopți au fost, atâtea parfumuri au avut! Au fost și nopți pline de speranță, în care ți-era cald chiar dacă afară erau 15 grade și nopți în care nu dormi și te gândești cum de toate minunile vieții ți s-au întâmplat ție, care să recunoaștem, nu știi decât să ceri. Nopți în care nu mai ai insomnii nebune ca acum o vară și înveți să îți accepți trecutul și faptul că așa a fost cel mai bine pentru tine.

A mai trecut o vară – s-a mai încheiat o poveste. De data asta marți, de data asta mai frumoasă și tocmai pentru că n-a fost perfectă o face frumoasă. Bucurați-vă de minunata toamnă care a sosit și păstrați-vă sufletele calde.

Toamna nu te deprimă, toamna te poate face să te simți ca și renăscut, depinde cum o primești!

Nici o BUCURIE nu vine fără COMPLICAȚII

De primăvara trecută și până acum, adică într-un an, am învățat,  cum e normal, multe lucruri, dar trei dintre ele au adus o revelație în viața mea, și anume: să am mai multă încredere în mine, să mă detașez cu ușurință de lucrurile care nu au nici un beneficiu asupra evoluției mele ca OM și, mai ales, să fac alegeri raționale care ajută la sănătatea mea emoțională și mă ajută să-mi consum energia, sentimentele și timpul într-un mod sănătos. Ca atare, toate astea, așa cum vă închipuiți, mi-au adus bucurie și bucurii punându-le în aplicare, dar, nici o bucurie nu vine fără complicații, și am să vă exemplific. 🙂

 

Un bunic devotat face pentru prima oară în viața sa, fără să-i fi cerut nimeni, mucenici la cuptor. Asta e o bucurie, dar o face pentru că doamna care obișnuia să ne delecteze odinioară cu aceste specialități, nu mai poate decât să ne privească cum ne bucurăm din cerul senin de martie…

O altă bucurie poate fi prima ta dimineață din viața ta pe care o petreci bându-ți cafeaua absolut singură în casă, ascultând melodia preferată cu fereastra bucătăriei deschise, soarele de martie te inundă, simți afară miros de vară și îți dai seama că de fapt, vor mai urma multe dimineți ca acelea, prin urmare cu acea dimineață încep adevăratele complicații ale vieții, realizezi că de atunci încolo vei fi doar tu în fața tuturor decizilor și provocărilor ce te așteaptă. So what? Soarele strălucește!!!

O zi înnorată care începe total înfricoșator, cu nervi și teama de o responsabilitate enormă, se destinde dintr-o dată, pe nesimțite, cu un telefon primit care mă surprinde, cu o vizită în barul în care îmi doream de ani buni să ajung, cu o ploaie care între timp începe și mă prinde în mijlocul orașului dar nu mă deranjează deloc, și în sfârșit cu o seară petrecută discutând cu cea mai interesantă persoană pe care am cunoscut-o anul acesta.

Acea zi neobișnuit de ploioasă pentru luna martie s-a transformat instant din cea mai înfricoșatoare în cea mai memorabilă (într-un sens plăcut) din viața mea. A fost o adevărată bucurie, dar care nu a venit fără complicații!

rain-girl-86